Poezie 1 - Mihai Nistor

Printre străini

Copil prost al nimănui,
Nici mamă nu ştii cui să-i spui,
Trist cuvânt rece, amărui,
Pe stradă rătăceşti de ani.

Te regăseşti printre golani
Sub ale lumii gânduri seci,
Şi cum ai vrea, nu poţi să pleci,
Să scapi de-ale lor priviri reci.

Păşeşti prin aspre mărăcini,
Suflarea-ţi pierzi sub trupul plin,
Şi mori încet, printre străini,
Copil prost al nimănui.

Tu nu poţi vorbi orişicui,
Ci-aştepţi cu-al meu portmoneu ros
Să-ţi cumpăr sufletul anost
Ia-mă de mână copil prost.

Şi du-mă-n lumea ta păgână,
Arată-mi cum orişicare mână
Perversă, ştie-a ta ţărână,
Lasă-mă să te iau de-aici.

Te voi aduce printre sfinţi
Şi atingându-ţi trupul gol,
Te voi pătrunde-n rugăminţi
Şi voi afla de rostul lor.

Este târziu copil frumos,
Întoarce-te de unde-ai fost,
Mă vei găsi după un geam,
Şi-ţi voi zâmbi, copil orfan.

Dupa cum v-am promis am inceput o serie de poezii a unui baiat talentat.